vorbesc neghineste

Fiul meu vorbeste. Si vorbeste mult. Numai ca vorbeste pe limba lui. Iata cateva dintre cele mai folosite cuvinte neghinesti:

- apa doi = lapte
- mimic = nimic
- jau = masina
- uai = mare
- be = tenis de camp la wii
- nu pa = nu pleca
- deshi = pleaca de aici, lasa-ma in pace
- oc = la loc

Cand nu vrea sa faca ceva spune: Io mic. Io nu pot
Cand vrea musai sa faca ceva: Io uai. Io pot.

Cum raspunde la intrebari:

Cati ani ai?
R: 2-3

Cum te cheama?
R: Bodan

Te cheama Pirlea?
R: Io nu Piea, io Bodan.

Tu esti bebe?
R: Io nu bebe, io Bodan. Io uai. Mami bebe.

Mananci?
R: Io nu pap. io buba.
Dupa 5 minute maxim: "miam, miam. io nu buba"

Murdar

De multe mi-am facut mustrari de constiinta ca nu ma implic in ceva special. In ceva care ar putea sa salveze omenirea. Ganduri mari? Nici vorba. A salva omenirea trebuie sa inceapta cu a-ti salva patria, sau poate doar pe tine, sau numai pe copiii tai.
Spre rusinea mea nu am mers la vot. Daca m-as fi dus l-as fi votat pe Antonescu, poate doar pentru rezonanta istorica a numelui sau. Nu mi-a parut rau ca n-am votat pana zilele trecute, cand a inceput aceasta mizerie impotriva lui Basescu.
Nu-mi place Basescu, mi se pare un necioplit. Daca s-a imbogatit de pe urma mandatului sau de presedinte putin imi pasa. Mie imi pasa de mine, de familia mea, de traiul care-l duc. Imi pasa ca exista o persoana la o primarie care-mi intoarce proiectele dupa cum are chef, doar pentru ca nu-i place figura mea. Imi pasa ca nu-mi pot sustine o lucrare doar pentru ca nu am platit inainte. Imi pasa ca nu pot beneficia de o ingrijire medicala doar decenta, nu zic gratuita, atata vreme cat platesc milioane lunar pentru asigurarile medicale.
Nu-mi pasa deloc de Basescu si de tara care o conduce. Dar incepe sa ma afecteze direct nepasarea mea. Incepe sa-mi fie tot mai rau. De aceea voi merge la vot. Si-l voi vota pe Basescu. Pentru ca Geona, desi pare mai diplomat si mai putin vehement in sustinerea propriilor idei (daca are asa ceva), este un om murdar. Este un om murdar care duce o campanie murdara. Este omul langa care crezi ca te-ai putea culca dar nu te-ai mai putea trezi langa el. Este omul care daca poate accepta o asa mizerie de disputa politica, sigur o sa ti-o traga si tie, si mie si la toti cei care nu sunt ai lui. Si o sa ti-o traga fara preaviz si fara vaselina, in clipa in carea te-ai intors pe partea cealalta.

De aceea m-am hotarat. Ma voi salva pe mine, imi voi salva copiii, imi voi salva tara si poate si un pic din omenire. Voi merge la vot si-l voi pe cel pe care nu vreau sa-l vad dimineata cand ma trezesc, dar pe cel care sunt sigura ca ma va lasa sa dorm fara teama si fara sa ma simt murdara.

La vot?

Sa merg la vot? Sa nu merg la vot?

Voi merge ... Nu voi merge...

Aproape sigur ma voi duce sa votez. Inca nu stiu cu cine voi vota. Stiu sigur cu cine nu voi vota. Poate ma ajutati voi cu niste sugestii. Dintre candidati nu m-a convins niciunul.

Larousse mi-a distrus cariera de dansatoare

Abia ma inscrisesem la cursurile de dans modern. Treceam in clasa a 12-a, incepuse vacanta de vara, eram plina de viata si-mi doream sa fac cariera in dans. Mai facusem eu ceva balet pe la gradinita si ceva dansuri populare prin scoala generala, dar dansurile moderne reprezentau pentru mine singurul vis neimplinit. M-a dus un coleg de clasa. Cursurile se tineau intr-o gradinita. Eram nerabdatoare sa incep. Profesoara m-a acceptat de la primii pasi. Eram o dansatoare innascuta. Ma invarteam fericita pe ritmul muzicii, prindeam imeadiat fiecare nou pas. Se deschidea in fata o cariera stralucitoare.

Dupa doua ore de dans nebun am plecat fericita spre casa. Ce spiridus mi-a indreptat pasii spre libraria din piata si nu spre casa?

Intotdeauna am avut o pasiune deosebita pentru lecturarea in libraria aceea. Si acum, dupa atatia ani cand ma visez in orasul meu, visul contine invariabil un fragment cu mine in libraria aceea. Am intrat hipnotizata. Am petrecut acolo vreo ora, uitand complet de cursurile de dans. Vanzatoarea ma stia si ma lasa sa lecturez, desi nu era o sala de lectura. Uneori mai si cumparam, cu toate ca erau destul de scumpe cartile. Ca si acum, de altfel. Cand l-am zarit pe "Larousse" - enciclopedia ilustrata in limba franceza mi s-au lipit mainile pe el. Costa un pic mai mult decat cursul de dans. Eram vrajita. Nu avusesem nicicand o enciclopedie ilustrata in mana. As fi putut desena din ea toate cladirile acelea impresionante, toate palatele si toti zgarie norii care nu-i gasisem asa pe toti la un loc nici la biblioteca judetean.

Am alergat acasa. Mami, mami, vreau Larouss-ul. Si mai vreau si cursul de dans. Te rooogggg. Dansez extraordinar de bine, iar enciclopedia asta m-ar ajuta foarte mult la desen. As putea sa desenez toate cladirile din ea si sa si invat in acelasi timp istoria arhitecturii.

Maica-mea nu s-a lasat impresionata. Mi- zis clar: ori una, ori alta!

Si l-am ales pe Larousse. Cred ca a fost o alegere inteleapta. Dar asa mi-am ratat cariera de dansatoare. ;))

Doua bestii

La intrebarea "Ce mai aveti acasa" si raspunsul meu "baiat!" doctorul mi-a spus: "veti avea doua bestii. Chiar daca nu sunt la inceput, vor deveni pe parcurs!"

Toti ne-am dorit o fata. Eu cu sotul meu ne-am gandit numai la nume de fata. Ca si la Bogdan de altfel, cand am aflat ca e baiat ne-am dat seama ca noi nu mai stim nume de baieti. Macar de data asta nu ne-am inteles la numele de fata.

Eu sunt foarte fericita. Imi doream fetita, e drept, dar faptul ca ar putea fi baiat ma scuteste de a amenaja la mansarda o noua camera. Vor putea imparti aceeasi camera pana la 18 ani.

Sa va pregatiti, la anul in iunie vom dansa la botezul bebelusului meu nr. 2. Daca va avea caciulita roz sau albastra voi afla cu certitudine abia peste 1 luna. Pana atunci incerc sa ma obisnuiesc cu ideea ca voi avea in casa doua mici "bestii". Sigur le voi supravietui.

Poza de familie

Mami, tati si Bogdan: o familie fericita ;))

Balerinii

Astăzi mi-am pus balerinii. Mi-am masat puțin tălpile noduroase și schimonosite și mi-am legat balerinii prăfuiți. A trecut multa vreme de când nu i-am mai încălțat. Tălpile lor sunt găurite, iar albul lor s-a murdărit cumplit.
Nu-i nimic! Astăzi o să dansez oricum.

Ce-l face pe om să creadă în puterile lui? Cât crede el că poate trece peste propriile-i neputințe? Cum poate el să zboare dincolo de fiecare obstacol?

M-am ridicat pe vârfuri. Mi-am simțit greutatea dublată de trecerea anilor în poantele ce abia mai rezistau. Am simțit degetele trosnind. Dar dintr-o dată m-am înălțat. M-am înălțat pe muzica multicoloră, mai departe de oglinzile ce mă înconjurau. Întunericul stătea departe de mine, o aură luminoasă îl îndepărtase suficient cât să-mi legăn pașii pe poteca aurie.
Dansul meu a continuat lin până dimineața. Mi-am desfăcut balerinii. Erau plini de sânge...

Dor de mare

De câte ori te-am mai văzut de-atunci
Săltând vioi, dar apăsat pe stânci,
Luptându-te cu vântul să nu te doboare
Şi-apoi căzând sub val şi soare?

Atâtea veri s-au scurs tăcute
Şi-atât de multe nopţi vrăjite
de câte ori te-am mai auzit
strigându-mă şoptit?

Doar într-o zi am mai crezut
C-ai revenit
M-am înnoit şi m-am gătit...
Păcat că între timp, total întâmplător
M-am stins de dor.

La multi ani!

De mult, în ţări îndepărtate
Regina naşte împărat
Prin dragoste şi prin dreptate
Devine sfânt adevărat.

Cum a crescut şi a iubit
Elena pe-al său Constantin
Aşa şi tu mi-ai dăruit
Cel mai frumos destin.

Măicuţa mea, îţi mulţumesc
Că m-ai făcut să îndrăgesc
Ideea de a deveni
Şi eu mămica într-o zi.

Porţi nume de regină sfântă
Şi de aceea îţi doresc
O viaţă plină şi frumoasă
Şi-un trai împărătesc.


La mulţi ani pentru tine Elena şi pentru tine Constantin!

Sfârşit de săptămână

Pentru că s-a mai sfârşit o săptămâna grea şi pentru că nu mai am chef de muncă m-am hotărât, la cererea publicului, să vă mai dezvălui o părticică din gloriosul meu traseu poetic. ;))
De fapt este o poezioară cu care am participat la un concurs studenţesc de poezie, acum vreo 10 ani. Nu este reuşită, dar mă iertaţi, pentru că am fost şi eu un pic bolnavă când am fost mică.

Judecata

Au venit şi mi-au pus cămaşa de forţă
Mi-au reproşat că existenţa mea este precum o torţă
Înflăcărată, galbenă, fierbinte
Acaparatoare şi prea puţin cuminte

Au venit şi m-au legat în lanţuri
Că existenţa mea ar semăna cu şanţuri
Adânci, întunecate, reci şi foarte late
Viermoase, înfrunzite şi prea întortocheate

M-au legat şi m-au bătut cu bâte
Căci am în viaţa mea păcate multe mai multe
Decât prevede legea şi merit prin urmare
s-ajung în închisoare

Au venit şi m-au suit pe cruce
Că traiul meu a fost şi-amar şi dulce
Că am trăit prin dragoste şi dor
Când au spus ei n-am vrut nicicum să mor

M-au pus la zid şi toţi m-au împuşcat
Căci viaţă mea a fost doar un păcat
Că am iubit o viaţă un bărbat
Şi pentru-a sa iubire de tot m-am lepădat

Aceasta mi-e credinţa, drag judecător
Puneţi-ma la zid, acuma vreau sa mor!

Sunt nelamurita...

Nu inteleg de ce daca stau in fata calculatorului, cu picioarele incrucisate sub scaun, fara sa ma misc, mi se desfac sireturile la pantofii mei sport?

O problema de geometrie in spatiu si timp

Euclid şi Thales ... Vă mai amintiţi de ei? Cu toţii ştim că două drepte paralele nu se se întâlnesc niciodată, sau conform geomteriei se întâlnesc la infinit, semnul acela ca un 8 întors.

Am purtat cu cineva o mică discuţie despre paralelismul în viaţa socială. Din fericire sau poate din păcate axiomele geometriei în spaţiu nu se pot aplica vieţilor noastre. Iată de ce:

Postulatul lui Euclid spune că într-un plan, printr-un punct exterior unei drepte aparţinând acestuia, trece o dreaptă paralelă cu ea şi numai una. Să încercam o mică demonstraţie, în care punctele din geometrie suntem chiar noi.

Avem planul C. C este determinat de minim două puncte distince, F şi B . Aceleaşi două puncte F şi B determină o dreaptă L1 sau mai corect un segment de dreaptă. X este un punct exterior planului C. Prin X trece o singură paralelă şi numai una cu dreaptă L1. O să-i spunem L2. L2 este şi ea determinată de două puncte: f şi b. L1 şi L2 sunt paralele, deci se întâlnesc la infinit. Infinitul din geomterie, prin paralelismul de faţă, reprezintă viaţă lui F şi B sau planul C. Deci L1 şi L2 se întâlnesc intrun moment "T0" intrun punct Y. Pentru că punctul X face parte din dreaptă L2 şi pentru că L2 este paralelă cu L1 rezultă că Y este în afară planului C. În acelaşi timp însă, pentru L1 şi L2 se întâlnesc în punctul Y şi pentru că proiecţia punctului X pe planul C reprezintă exact piciorul perpendicularei dus din X pe L1, rezultă că Y face parte din planul C. Şi dacă L1 este dreaptă din C care se intersectează cu L2, rezultă că Y face parte acum din C. Rezultă că Y şi X determină o dreaptă, alta decât F-B şi f-b. Şi mai rezultă că în orice moment de la T0 la T999, X şi Y determină o dreaptă în afară planului C, care este paralelă cu oricare dintre L1 şi L2. Concluzie: dacă L1 şi L2 se intersectează, intersecţia are loc în afară planului C şi reprezintă un capăt de perpendicularitate între două drepte determinate de F şi b sau B şi f. Şi mai rezultă că la intersecţia celor două drepte se formează un unghi de 90 de grade şi dacă este unghi perfect drept s-a terminat cu tot paralelismul şi s-au dus pe apa sâmbetei toate axiomele şi postulatele geometriei în spaţiu.

Teorema: e o chestiune de timp T ca dreptele L1 si L2 sa se intersecteze in afara planului C, iar punctul Y va reprezenta proiectia perpendiculara in planul C a punctului X, punct care apartine deopotriva celor doua paralele. E clar?


Foto: www.cameltreks.com.au - "The parallel sand dunes of the Simpson Desert"

De mărţişor

Pentru că este 1 martie şi pentru că azi am văzut o mulţime de mărtişoare frumoase m-am gândit să postez în cinstea acestei zile. Să-mi iau gândurile, să le aştern aici şi să la pun şi un şnuruleţ alb cu roşu, împletit din idei.

Mă gândesc câţi ani au trecut peste mine, peste viaţa mea şi câte întâmplări am trăit. Câte minciuni, câte speranţe, câte avânturi şi câte deziluzii. Câte fire împletite şi in final câte iţe deznodate. Ma intreb de ce in zilele cele mai frumoase dintrun an te apuca un soi de tristete amestacata cu fericire, exuberanta, amintiri si vise?

Azi mă plimbam printre tarabele pline de mărtişoare. Aproape în fiecare an de 1 martie mi-am propus ca pentru anul următor să confecţionez şi eu mărtişoare şi felicitări unice şi impresionante. Pornirea această nu o am decât o singură dată pe an. Imediat cum trece Mărţişorul, uit complet. Şi anul acesta la fel mi-am propus. Ba mai mult, am gândit să nu aştept până în martie 2010 şi să încep chiar acum să fac nişte felicitări pentru Paşte.

Este ciudat faptul că nu-mi doream niciunul dintre mărţişoarele care le admiram. Este primul an în care nu-mi doresc mărţişor de la nimeni. Este primul an în care conştientizez că un mărţişor n-ar mai fi un instrument suficient pentru a mi se dovedi dragostea. Primul an în care ar conta mai mult un zâmbet, o vorbă, o strângere de mână sau un sărut. Este primul an în care pe cuvant că n-o să mi se mai pară o jignire să nu primesc mărţişor.

Nu vă inchiputi că am devenit întratât de ternă încât să nu mă mai pot bucura de gesturi mărunte sau simple. Dimpotrivă. Mi-am dat seamă că, mai mult ca niciodată, un singur cuvânt sau un singur gest ar putea însemna cât 100 de mărtişoare dintre cele mai frumoase.

Anul ăsta nu-mi doresc mărţişoare. Anul ăsta îmi doresc doar să mă pot bucura liniştită de Martie înmiresmat care abia a început şi de vara călduroasă care-i urmează şi apoi de toamna ploioasă care precede înfrigurările iernii. Anul acesta îmi doresc doar să trăiesc şi să supravieţuiesc fără marţişoare.

Am căutat o poezioară scrisă pe vremea când aşteptam un mărţişor de la iubitul meu de atunci. V-o împărtăşesc şi vouă ca să vedeţi cât de dezamăgită am fost pentru că n-am primit un mărţişor. Pentru atâta lucru am stat tristă şi mi-am pus întrebări câteva luni sau chiar ani.

" De mărţişor

Am primit de mărţişor
Multe vise şi mult dor
Am sperat c-o să primesc
Ce nu pot nici să visez

Primăvară blestemată
M-ai găsit înlăcrimată
Mărţişorul mult visat
Cred că l-ai înstrăinat!

8 martie 2001"

Noua mea freza

Nu se vede clar noua mea freză, dar este evident că fiul meu seamănă cu mine. Hi hi

M-am reprofilat

Vine un moment în viaţa unui om când trebuie să-şi schimbe un pic direcţia drumului său. Asta am făcut şi eu acum o luna, graţie crizei mondiale şi poate şi crizei vârstei de peste 30 de ani.

Proiectarea nu mai merge. Imobiliarele sunt la pământ. Nimeni nu mai construieşte, nimeni nu mai vinde. Mulţumesc lui D-zeu, încă am câte ceva de lucru. Cu toate astea, m-am gândit că e momentul să fac nişte schimbări în viaţă.

Dacă nu sunt cele mai inspirate, o să văd pe parcurs.

Schimbarea nr. 1: m-am hotărât să renunţ la doctorat. Nu am renunţat încă oficial, dar sunt convinsă în proporţie de 99% că nu voi mai ajunge la niciun examen, sesiunea fiind în plină desfăşurare.

Schimbarea nr. 2: mi-am cumpărat un salon de cosmetică, coafură, frizerie. De două săptămâni zugrăvesc, vopsesc, smotruiesc, pentru a-i schimbă un pic lookul fără mari investiţii.

Schimbarea nr. 3: mi-am schimbat freza. Noul şi-n acelaşi timp ex-ul stilist al salonului meu a îndrăznit să facă experienţe pe podoabă mea capilară. Eu am fost foarte încântată, dar el cred că a avut mustrări de conştiinţă şi n-a mai venit la muncă.

În concluzie:
- sunt un om nou, o femeie de afaceri în devenire. :p
- la salon încă nu merg decât să mă coafez, dar va promit că voi face nişte cursuri şi-n momentul în care se termină şi clintii care-i mai am la firmă de proiectare, mă voi muta la salon toată ziua şi-mi voi desfăşura talentul creator pe feţele şi pe capetele voastre. Nu va daţi în lături, că s-ar putea să vă placă. Hi hi

Aveţi o mică mostră din salonul meu la care mai am mult de muncă.

Vă aştept la BARON-NET, pe Sos. Iancului nr. 46-48 lângă Magazinul Julia.

Şi dacă vreţi să vedeţi cu ce tunsoare v-ar sta bine sau cu ce culoare, trimiteţi-mi poza voastră din faţă, doar capul, cu părul prins sau bine lipit de cap.

Şi încă ceva: dacă aveţi vreo cunoştinţă de meserie care-şi caută de lucru, este bine venită la mine în condiţii salariale modeste (40% din manoperă) şi program de negri pe plantaţie (10-11 ore, o zi liberă-o zi lucrătoare)

Va doresc un look superb şi o primăvară minunată!