sâmbătă, 23 aprilie 2011

Everybody wants to be a rabbit


De ieri sunt la ţară. La ţara în care am copilărit, ţara mea care miroase a fân, a flori, a iarbă proaspătă, a ploaie rece, a soare zâmbitor. Ţara în care mi-am iubit bunicii, ţara unde cutreieram dealurile cântând, ţara în care mi-am trăit copilăria în cel mai frumos mod posibil. Ţara minunilor.
Aici trăiesc acum copiii mei. Aici am crescut şi eu.

Aici mergeam cu bunica în noaptea de înviere la Biserica-monument din sat şi aşteptam cu înfrigurare momentul Învierii. Ocoleam de trei ori biserica, în genunchi dacă se putea, apoi ne apropiam de Părinte şi luam cu lacrimi în ochi Lumină. Apoi plecam, cu lumânările aprinse, având mare grijă să ajungem cu ele acasă fără să ni se stingă pe drum. În bezna potecii pe care păşeam, mirosindu-ne mâinile a zambile şi a ceară, se forma un şir de câţiva kilometri de luminiţe plăpânde, dar mirifice. Când urcam pe dealul satului, întorceam privirea ca să văd şirul acela imens de luminiţe, lucru care mă fascina cel mai mult în noaptea de Înviere. După ce duceam lumină acasă şi aprindeam o lumânare în grajdul animalelor, în coteţul păsărilor, în camera bună şi în bucătăria de vară, mă întorceam prin noapte cu bunica la biserică. Cu greu rezistam în picioare până dimineaţă. Dar făceam cu drag efortul, pentru a mă putea împărtăşi şi pentru a lua ''păştic''.

Dimineaţa mă simţeam curată ca o zi de primăvară şi mergeam în grajd unde iepuroaica fătase 7-8 pui. Iubeam nespus ghemotoacele acelea pufoase. Unii erau negri, alţii maro, alţii multicolori. Luam 3-4 după ce insistăm la bunica să mă lase şi-i duceam în cameră, în patul mare în care dormeam. Îi băgam în sân şi adormeam cu ei pe mine. Blăniţă lor pufoasă şi moale cum nu există altceva pe lumea asta mă făceau să mă simt extrem de fericită şi să-mi doresc să fiu şi eu un iepuraş. Aşa am făcut de fiecare dată când aveam pui mici de iepuraş şi aşa aş face şi acum dacă aş mai avea.
Nu ar fi frumos să fii şi tu un iepuraş?

Paşte fericit vă urez, cu multă lumină în suflete, dragoste şi drăgălăşenie! Iar iepuraşul să vă îndeplinească cea mai arzătoare dorinţă din anul acesta, oricare ar fi ea!

3 comentarii:

  1. Paște fericit și ție, Oti. Frumoase momente ne-ai împărtășit. Cred că toți oamenii care țin în suflet astfel de comori despre copilării fericite, bunici, părinți dragi ar trebui să-și scrie memoriile. Pe mine m-ar interesa toată fericirea personală a lumii. Amintirile astea frumoase, chiar ale altora, ne fac mai buni.

    RăspundețiȘtergere
  2. "Tara mea ... Tara minunilor..."
    tara... ce cuvant frumos...ce miros...locul de unde incepe...locul unde se termina...locul unde ai vrea sa fi ,chiar si cand esti in el...

    Ce bine ca sunt oameni care stiu si vor sa-si impartaseasca fericirile marunte.

    RăspundețiȘtergere
  3. @Innu, Dragos:

    Va multumesc. O sa postez poze cu ''tara mea, tara minunilor'' ca sa va arat ca nu exagerez cu nimic.

    RăspundețiȘtergere

Comentariul tău este important pentru mine!