Weekend la Praga

Nu am greşit cand am spus că Praga este ca o bijuterie filigranată: preţioasă şi foarte elaborată. Nu am simţit acest lucru chiar din prima zi, însă pe măsură ce te afunzi pe străduţele cu iz medieval, simţi tot mai pregnant fiorul preţios al unei epoci din care ţi-ar fi plăcut să faci parte.

Deşi nu vezi picior de "colorat" pe străzi, trebuie să fii extrem de precaut chiar din momentul din care ai pus piciorul pe pământ cehesc. Şi doar pentru faptul că nu te aştepţi să fii furat în holul hotelului de 4 stele, eşti victima perfectă. Şi acesta este doar începutul, pentru că peste tot pe unde vei merge, vei fi păcalit: la magazine, la bănci, la casele de schimb valutar. Dar găseşti suveniruri deosebite, de bijuterii nu mai spun.

Muzee, palate, grădini, poduri, statui, biserici, toate sunt puse în valoare şi evidenţiate în traseul turistului de rând si necunoscător. Nu vrei să ratezi nimic, totul pare extrem de important pentru jurnalul tău de călătorie.

Partenerii mei de călătorie... o poză plină de lumină, nu-i aşa?

Remarcaţi stâlpul societăţii:

 Celebrul "ceas cu cuc", cum l-a denumit o încântătoare româncă pe care am cunoscut-o la Praga:

"Casa care danseză" construită în 1996 şi desenată de arhitectul ceh Vlado Milunic împreună cu arhitectul canadian Frank Gehry este obligatoriu s-o vezi. Oricum nu ai cum s-o ratezi. Este ca un diamant la gâtul unei frumuseţi absolute. Casa poartă denumirea celebrului cuplu de dansatori Ginger Rogers si Fred Astair.

Când am văzut "Muzeul jucăriilor" mi-am spus că-i musai să intru, deşi jucăriile lor tradiţionale sunt nişte păpuşi amuzante prinse cu sfori, nişte vrăjitoare urlătoare pentru speriat spiritele probabil si lego din lemn, foarte util şi mai ales eco.  Intrarea în muzeu este marcată de acest băiat, a cărui "jucărie" este partea cea mai strălucitoare, fiind probabil partea cea mai dorită ca să apară în fotografii şi fireşte, ce mai atinsă. Eu nu am ajuns, sunt prea scundă, drept urmare nu fac parte din acest cadru. :))

Vă rog să-mi iertaţi îndrăzneala, dar nu am putut să nu remarc că cehii, sau poate cehoaicele au o preferinţă pentru statuile negre reprezentând bărbaţi dezbrăcaţi.

Cerşetorii din Praga sunt liniştiţi, nu te urmăresc, nu se milogesc, nu te agasează. Nu-i simţi, iar ingeniozitatea lor te sensibilzează şi inevitabil, bagi mâna în buzunar pentru ei. Dacă nu, bagă ei...

Femeile din Praga sunt la fel de rafinate şi de seducătoare ca şi locul în care trăiesc, dar sunt venite din toate colţurile lumii. Româncelor, rusoaicelor, machedoancelor, bulgăroaicelor, frumuseţea şi strălucirea din ochi le trădează originea.

Sistem Klaus în exterior. Ar accepta comisia de circulaţii a capitalei aşa ceva? NEBO!

Puţină culoare şi multă imaginaţie:

Copacii înfloriţi ai lunii mai

In această poză am vrut să surprind căruţa, nu băiatul din stânga cu sticla de apă în mână, cum credeţi voi.

Cei mai frumoşi bărbaţi din Praga pe care i-am văzut au fost băiatul care căra bagajele de la hotel şi acest instrumentist. Nu, nu i-am dat bani, pentru ca sunt zgârcită. :p

Fireşte, facultatea de arhitectură. Ar fi fost nedrept să n-o fotografiez.

Andrei a remarcat faptul că cehii din Praga nu au ca bucureştenii maşini extrem de scumpe comparativ cu veniturile (un salariu mediu este 8-900 euro). Eu am remarcat că cea mai des întâlnită maşină este Skoda, Octavia sau Superb. Fotografiile de mai jos evidenţiază acest aspect. :))

Mâncarea, vaiii, mâncarea nu mi-a plăcut deloc. Este scumpă, foarte grasă, felurile de mâncare sunt doar câteva: ciolan de porc, cârnaţi de porc, salată cu porc. Şi cu nişte bere.

Toalete găseşti la tot pasul, nu-ţi face griji. Trebuie, la cum se manâncă ...

Nu sunt mare consumatoare de bere, nu am mai băut de când eram însărcinată cu Bogdan (aveam pofte, deh), însă berea din Praga are un gust deosebit (aşa mi s-a părut mie pentru că nu pot recunoşte gustul adevărat de bere). De aceea în decurs de 3 zile am băut trei halbe. Doar în prima dimineaţă m-a durut cumplit capul. Apoi am început să mă obişnuiesc.

Un astfel de pistol cred ca mi-ar prinde bine uneori, nu spun când...

"Turnul murdar" din piaţa centrală, aşa cum l-a identificat Romulus când am încercat să ne întâlnim poate fi cu uşurinţă dat ca punct de reper. E de înţeles de ce.

Cehii sunt foarte, foarte credincioşi. 90% dintre cei care intră în bisericile lor sunt turiştii. La ultimul recensământ 10% s-au declarat adepţi ai "religiei Jedi". L-am întâlnit şi noi pe Darth Vader, dar să fiu sinceră nu am putut îngenunchea, întrucât, oricât ar părea de necrezuz, nu am văzut Războiul stelelor.

Nu m-am putut abţine de la îngheţată.

Mansarde duble, triple, multietajate. Mă întreb cum s-ar lua la noi autorizaţie de construire pentru aşa ceva?

Să spun ceva şi despre modă? Fireşte, mă voi opri la încălţăminte, preferata mea. Se poartă soşetele cu vedere din sanda (la bărbaţi) şi platformele la femei (am înnebunit). Din păcate în magazine numărul uzual este 39 pentru femei, deci nu am putut încerca si eu minunatele platforme.

Ochii leilor care ne-au însoţit în minunata călătorie:

 

Sbohem a být zdravý!