vineri, 2 noiembrie 2012

Iubirea este oarbă!


Iubirea este oarbă!
Un accident stupid
două săgeți c-otravă
în ochi i le-a infipt
Și de atunci năroada
Numai pe dibuite
Se bagă-n suflețele
în loc să stea cuminte.
Își face cuib acolo
Știind că doar ea poate:
Din greaua încercare
Chioara așa, te scoate.

Dar vine suferința
Cea a-tot-văzătoare
și-o ia pe-amorezată
și-o scoate din visare

Daca iubirea oarbă
pierdută-ai urmărit
primește-ți suferința
să uiți ce ai iubit!


 

6 comentarii:

  1. Iubirea este oarbă!
    Un copilaş stupid
    Cu arcul, o sageată
    Pe loc, în ochi i-a-nfipt.

    El, Cupidon, săracul
    A vrut să tragă-n piept
    Dar n-a prins bine arcul
    Copil prost, neînţelept.

    Şi de atunci, năroada
    În suflet se cam bagă
    Nu iese nici cu barda
    (Nu râdeţi, nu-i de şagă).

    Că a-nţeles, iubirea:
    În piept e locul ei
    Şi asta-i e menirea
    De vrei sau de nu vrei.

    Şi noi, alţi orbi, iubirea
    Primim sau urmărim
    Căci vă repet: menirea
    Iubirii-i s-o trăim.

    Îngânăciune, episodul doi.

    RăspundețiȘtergere
  2. Răspunsuri
    1. Cine? Autorul, comentatorul sau toţi ambii amândoi? :P

      Ștergere
    2. Autorul e mai chior decât iubirea. :)))

      Ștergere
  3. Cine ce? Cine-i orb, cine orbeste, cine iubeste sau cine e ranit? Raspunsul e acelasi: toti impreuna sau fiecare separat. ;)

    RăspundețiȘtergere

Comentariul tău este important pentru mine!