Iubirea este oarbă!
Un accident stupid
două săgeți c-otravă
în ochi i le-a infipt
Și de atunci năroada
Numai pe dibuite
Se bagă-n suflețele
în loc să stea cuminte.
Își face cuib acolo
Știind că doar ea poate:
Din greaua încercare
Chioara așa, te scoate.
Dar vine suferința
Cea a-tot-văzătoare
și-o ia pe-amorezată
și-o scoate din visare
Daca iubirea oarbă
pierdută-ai urmărit
primește-ți suferința
să uiți ce ai iubit!
Iubirea este oarbă!
RăspundețiȘtergereUn copilaş stupid
Cu arcul, o sageată
Pe loc, în ochi i-a-nfipt.
El, Cupidon, săracul
A vrut să tragă-n piept
Dar n-a prins bine arcul
Copil prost, neînţelept.
Şi de atunci, năroada
În suflet se cam bagă
Nu iese nici cu barda
(Nu râdeţi, nu-i de şagă).
Că a-nţeles, iubirea:
În piept e locul ei
Şi asta-i e menirea
De vrei sau de nu vrei.
Şi noi, alţi orbi, iubirea
Primim sau urmărim
Căci vă repet: menirea
Iubirii-i s-o trăim.
Îngânăciune, episodul doi.
:) adevar rostesti !
RăspundețiȘtergereCine? Autorul, comentatorul sau toţi ambii amândoi? :P
ȘtergereDesigur ca autorul :)
ȘtergereAutorul e mai chior decât iubirea. :)))
ȘtergereCine ce? Cine-i orb, cine orbeste, cine iubeste sau cine e ranit? Raspunsul e acelasi: toti impreuna sau fiecare separat. ;)
RăspundețiȘtergere