când te iubeam, soarele îmi răsărea zâmbind
și-mi apunea mângâindu-mi obrajii, precum sărutul tău
și ziua-mi începea proaspătă și optimistă
și se sfârșea precum o vacanță reușită
când te iubeam, zilele aveau sens
și sensul lor îmi dădea energia necesară
pentru orice vis pe care-l încropeam împreună
zbătându-ne spre a-l împlini
când te iubeam așa cum te iubeam
și când tu mă voiai așa cum mă voiai
simțeam strălucirea aerului din juru-mi,
știind că ochii-mi licăreau în fața chipului tău
când te iubeam...timpul avea altă logică
Daca aveti comment,asteptati... Deschiderea o face Pansesluta ! Asemenea herpesului si stafilococului auriu ea este o continua prezenta nedorita ! Intra in cele mai intimie locuri ale oamenilor si apoi emite pretentii si pareri.Faceti loc fratilor-vine pansesluta stafilococ !
RăspundețiȘtergereDraga Regina,tu ai niste poezii extraordinare,o sa citesc blogul tau in continuare ,dar e ultima data cand mai scriu ceva.Nu pot sa cred cat de rai si nesimtiti sunt unii lasi "anonimi".Adio
RăspundețiȘtergerePanseluta, nimeni n-are nimic cu tine, in principiu. Pe mine, unul, m-ai enervat ca iti faci un titlu de glorie din chiulul la orele de gramatica....ori cand scrii gresit, prima grija ar trebui sa fie sa iti indrepti greselile, nu sa te lauzi cu asta....
RăspundețiȘtergere