Nu mai cred în povești cu zmei şi cu zâne
nu mai cred în cuvinte aruncate în grabă
nu mai cred în intenţii şi-n sentimente bune
pe care le înşiri ca marfa-n tarabă
cu greu îmi reprim mâhnirea ce-apasă
în suflet când simt că mă minţi
mă lupt să pastrez iubirea rămasă
și-ți implor tot ce-mi spui să dezminţi
și cred că ce-mi spui e-adevărul,
tu nu minţi de fel,
dar simt că din nou îmi îndrugi o poveste frumoasă
și vreau să te cred și te cred, dar mă-nșel
Nici eu nu pot sa cred in ce cosmar ma invart si nu mai ies.
RăspundețiȘtergerePentru anonimul care doreste sa o cunoasca pe Panseluta:poate avem trairi asemanatoare,dar inima mea i-am daruit-o unui"trandafir albastru" cu care sper sa fiu impreuna in viitor.
RăspundețiȘtergereOff, ce rau i-mi pare draga Panseluta....sunt anonimul care te iubeste in secret....dar asta este....vieata ne ofera fel de fel de surprize unele placute altele mai putin...in fine, sper sa fi fericita langa "trandafirul tau albastru" si i-ti doresc numai bine si bucuri alaturi de el....
RăspundețiȘtergereDe ce ma iubesti daca nici macar nu ma cunosti,sau poate ca ma cunosti???Tu esti Piticul sau alt anonim???
RăspundețiȘtergereNu sunt Piticul, sunt un alt anonim.
RăspundețiȘtergereO s-a parasesc si eu acest blog. Adio!
Ce aveti fratilor de-mi spuneti toti "adio" si nici macar nu mi-ai raspuns la intrebare...
RăspundețiȘtergereDu-te si te joaca cu papusile.Aici e complicat...
RăspundețiȘtergere