sâmbătă, 4 martie 2017

Paradis și infern în noi


De fiecare dată când
Îmi vorbești răspicat
Și apăsat
Și înțepat
Și mă privești în gol
Și mă gonești
Și mă lovești
Cu vorbe
Și cu gânduri
Te văd cum te transformi
În omul rece, tern,
În care încolțește
Un infern 


Și-atunci când te dezbraci
De caracter
Și zbieri
Și urli
Și răcnești
De la pământ până la cer
Te simt cum tot ce ai intern
Îți naște un infern

Eu nu voi sta așa pe lângă tine
Sufletul meu vrea sa îmi fie bine
Eu voi fugi,
în lumea mare voi fugi
voi plânge și voi suferi,
dar rațiunea-mi spune
c-așa pot viețui
Cât timp mă voi iubi
Nu pot a mai muri

Și știi c-atunci când tu urăști,
Nu îmi poți face rău
Ci doar sădești sămânța,
De-atâtea ori ți-am zis,
Unui nou început,
unui alt paradis

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentariul tău este important pentru mine!