Sa stai sa îmi vorbești!

E rândul tău acum sa îmi vorbești
Sa te opresti din a tăcea
De-atâtea ori când te-am văzut cum pleci
Am vrut sa îmi vorbești

Și te opresti
In ochii mei privești
Și îmi vorbești

- Tu, Draga mea făptura
Viața asta nu e o prăjitura
Pe care o degusti când ai tu chef
Ci-i o licoare amara
Pe care o înghiți seara de seara
Si Draga mea iubita
Ciudata și-aiurită
Sa nu crezi ca iubirea
Pe care tu mi-o porți
Mi-aduce fericirea
Fără de care tu, idealisto,
Sa trăiești nu poți
In jungla ta in care
Sălbatică trăiești
Eu, fără supărare,
Nu pot Nici sa respir
Iubito, prin urmare,
Te salut și ma-nclin!

Eu naucita ascult
Cuțitul mi-l implânt
În rana, mai adânc
Și te implor:
Te rog sa îmi explici
Sa înțeleg
Pe limba mea
Și pe întelesul meu...

- Tu nu ești eu!
Nu am ce explicații sa-ți mai dau
Eu langa tine
N-am de ce sa stau

Eu te-am rugat sa îmi vorbești
Acum te rog sa taci
Am înțeles ca a venit momentul
Eu sa rămân și tu sa pleci
Adio, deci,
iubitul meu din vis
Sunt sigura ca intr-o zi
Ne vom reîntâlni
Dacă  așa ni-i scris...