Să pleci!

- Te rog să pleci!
- De unde?
- Din inima în care stai,
ia-ți tot ce ai!
pleacă din mine pentru veșnicie,
când te-am crezut, a fost o inepție.
- Și unde mă voi duce?
- Unde vrei!
- Te rog, în tine vreau din nou să mă ma iei!
- Te rog să pleci! A mia oară-ți cer să pleci.
Lasă-mă-n gândurile mele seci.
Lasă-mă doar cu mine, cândva-mi voi reveni.
Te rog să pleci și nu mai reveni!

Și ai plecat.
Te-ai mai uitat o dată încurcat.
Eu te-am privit cum pleci,
Aveam palmele reci,
Ochii îmi lăcrimau
Obrajii-mi tremurau...
Dar te priveam cum pleci.

- Te rog să stai!
În inima-mi nu prea mai este loc,
Dar uite, locul de lângă mine
E liber în tramvai.
Putem să stam de vorbă
Puțin, ca la-început
Când eu plângeam și tu m-ai cunoscut.

Tu stai puțin.
Stația ți-e la prima.
Cobori grăbit
Căci azi vine lumina
Și vrei sa fii acasă
Când posta-ți va trânti
Factura peste masă.

Prin geamul înnegrit mă uit la tine
Chiar nu ți-e dor de mine?
Eu te-am rugat să pleci
Iar tu, nepăsător,
Chiar ai plecat.
Ți-a fost greu sau ușor?

Acum aștept să suni
Să fulgeri și să tuni,
Dar sa te-ntorci în mine
Fără prea multe vorbe și fără de rușine.

Și-apoi, când o s-apari
Aş vrea iar să dispari
Cu mine pe poteci
să nu te mai petreci
Pentru că îți voi cere
Iar și iar să pleci!