M-am trezit la 5, înainte sa înceapă sa se lumineze și m-am apucat sa caut informații despre melci. Habar nu aveam ca unele cosmetice anti-rid se fac din melci. Îmi vine sa vars și nu e de la mahmureala. A fost a doua seara când m-am culcat fără sa ma ating de alcool. Zeci de reclame la produse cosmetice din melci. Câteva Rețete cu melci par apetisante și comestibile. Nu am mâncat niciodată melci. Ma gândesc la Eusebiu. Sunt sigur ca el a mâncat. La câte tari a vizitat, sigur i-a încercat. Brusc mi se pare un monstru. Când eram studenți, tot timpul avea cele mai frumoase fete din campus. Nu multe prindeau 3 luni in preajma lui. Mai toate îl părăseau și nu înțelegeam de ce. Nici acum nu înțeleg cum a reușit sa facă o fata atât de urâta. El nu e urat. E chiar frumos. Și smart. Și manierat. Acum îmi pare un monstru. Oare de ce? Cu cât citesc mai mult despre melci, cu atât îmi pare mai monstruos. Cum sa scriu pentru un infractor? Nu am greșit niciodată in fata legii, nu am fentat niciodată pe nimeni. Sunt un ratat, dar nu sunt infractor. Ma apuca o tristete covârșitoare. Nu, nu voi scrie nimic despre melci. Și niște despre ciuperci. Ele nu sunt ființe, dar nu o voi face. Ma voi duce la Eusebiu și-i voi cere altceva. Trebuie s-o văd de Frezia. Frosina, prin urâțenia ei e atât de frumoasa, atât de umană comparativ cu Eusebiu. Cum e ea atât de frumoasa și el atât de urat.
Încep sa plâng. Sunt un depresiv ratat. La naiba cu toți melcii și toți pușcăriașii care scriu cărți!
Am plecat cu sufletul făcut bucăți spre editura Vis. Mi-e greață știind ca ma voi întâlni cu Eusebiu, dar imaginea Frosinei îmi înfierbânta sângele in vene. M-am văzut intr-o vitrina și m-am oprit. Sunt înalt și slab, puțin adus de spate, parul albit in mare parte, cu lungimea asta indecisa, ma îmbătrânește. Mi-au crescut riduri pe frunte, obrajii mi s-au lăsat. Mi-ar trebui o crema de melci. Încep sa rad ca prostul și îmi amintesc de rasul Frosinei. E adorabila aceasta fata.
Îmi deschide ea usa. As vrea sa facă o gluma, s-o aud râzând, dar ma trezesc împietrit in fata ușii.
Și ea rade și sare in brațele mele.
- Dl Doru, abia așteptam sa veniți. V-am scris o poezia.
Consternat, abia reușesc s-o rog sa-mi aducă putina apa.
Frosi vine cu un caiet cu coperta roșie. Ma roagă sa ma asez. Începe sa recite cu o sobrietate magistrala:
“Intr-o zi i-am citit primul roman
Fără sa respir l-am citit
Apoi am plâns, apoi am ras, apoi am dansat.
Am dansat fără poante
Pana mi-au sângerat degetele
Apoi am ars romanul și am curățat parchetul
Cu multă apa, multă apa”
A făcut o reverența si a început sa rada.
Eu am îmbrățișat-o și am vrut s-o sărut. Aveam lacrimi in ochi.
Am fugit. Nu am fost in stare de altceva mai bun. La naiba!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariul tău este important pentru mine!