marți, 11 iunie 2019

Știu că de mâine

 Imagine similară
ştiu că de mâine nu mă vei mai căuta
probabil cafeaua ne-a fost prea amară
probabil că soarele nostru
ne-a fost prea puternic spre vară
probabil că șoaptele mele
cumva ţi-au părut prea stridente
ori glumele mele
prea seci ori poate inepte

știu că mâine vei lua telefonul în mână
și nu vei ști numărul meu să-l formezi
vei vrea să nu îmi mai răspunzi din politeţe
şi să te mai formalizezi
ştiu c-o să stai să te gândeşti o clipă
dacă-mi vei da block ori seen
dar vei alege să păstrezi în suflet
un gest de-al meu, poate prea plin de pasiune
şi poate prea senin

știm amândoi că eu nu ți-am greșit nicicum
ci doar pentru o clipă ți-am stat cumva în drum
o tresărire ai avut, atât
ştiu c-ai fi vrut mai mult, dar n-ai putut

cu siguranță mâine nu vei ști gândul meu
căci am ales și eu să nu ți-l mai dezvălui
știi asta, la fel de mult cum eu știu
că începând de mâine, oricât vei încerca
să mă alungi din suflet, tu nu vei mai putea







luni, 10 iunie 2019

Vibrații

 Imagini pentru vibration love
Respirația ta 
Pe umărul meu gol
Ca o năzuință
Ca un alcool
Ca o scriptura,
Cu lacrimi și sfinți 
Si buzele tale fierbinți 
Precum o furtuna
De mare și spuma

Gândurile tale
Pe pleoapele mele 
Ca niște spirale 
Ca niște mărgele 
Ca un șirag de cuvinte mărunte 
Ca piramide 
Stropite cu lavă fierbinte 

Cuvântul tău 
Pe inima mea 
Ca o diademă
Ca o crizantemă
Ca o nestemată
Din mină furată 

Și tu, cu ochii tăi 
Fugari și vulgari 
Privirea ta
Ca o nălucă 
Speranța ta 
Ca o făptură
Ce vrea să îmi fugă

Da, tu, 
Cu respirația ta 
Pe umărul meu gol 
Stai și te-nchină
C-avem și noi vină
Că ne iubim 
Până murim 
Da, tu!
Vrei tu să fii 
Vibrația verii 
Ce-abia veni? 

sâmbătă, 1 iunie 2019

Ochii curcubeu

Îmi amintesc culoarea ochilor tăi
Precum sufletul tău erau, multicolori

Ploua, in prima zi in care i-am văzut 
Iar soarele, printre genele-ți drepte 
Ii desenase-n curcubeu 
E greu 
Sa-i uit 
E imposibil 
Sa ii mai alint 
Ii caut in fotografiile postate la-intamplare 
Cand întâlnirea noastră era o sărbătoare 

Mi-i amintesc 
Erau multicolori 
Și negri și albaștri, maro și verzi și galbeni 
Și rozi și violeți 
Orange, kaki si gri 
Ca ochii de poeți 

Când ma uitam in ei, 
In ochii-curcubeu 
Ma adânceam in tine 
Ca intr-un Dumnezeu 
Sufletul meu creștea 
Și căpăta
Culoarea ta si-aura ta 
Cand ochii tai strălucitori 
Vibrau in mii și milioane 
De culori


vineri, 31 mai 2019

Să îmi vii


Să vii într-o seară la mine
Cu câteva dulci cireșe pietroase
Şi cu cuvinte puține
Să vii doar cu tine!

Să ai palma moale, ca o mătase
Să-mi luneci atingerea pe sâni și pe coapse

Așa să îmi vii
Să ne spunem prostii
Să râdem ușor de glume stupide
Să vorbim despre filme, cărți ori despre omide
Despre sport, univers și râme livide

Sa vii, cât de mult as vrea sa îmi vii
Așa cum venit-am și eu, deunăzi
Te-am avut ca un vis, spontan-nebunesc
Te-am pierdut imediat, ca pe-o rimă din vers

Multe poveşti încep cu-o cireașă
C-o cafea specială spumegând într-o ceașcă
Cu un film început și neterminat
Cu-n pariu pierdut, dar neonorat

Și multe se pierd neînțeles pe parcurs
Dureros născocind întrebări făr' de răspuns
Aş vrea să vii într-o seară la mine așa
Să-ţi întind pe o tavă cireșe pietroase
Dulci și zemoase
Tu să-mi reciţi cuvinte puține
Iar de vii, să nu vii cu nimic,
să te-aduci doar pe tine!

miercuri, 15 mai 2019

Când mor fluturii

 
Imagini pentru butterfly died woman 
 
Când fluturii mor,
Moare și soarele
Și moare și cerul
Și păsările toate
Se prăbușesc din zbor

Și munții se dărâma
Piatră cu piatră
Până devin nisip

Când mor fluturii
Vântul îngenunchează
Într-un rit neînțeles
Și stelele se sting
Plângând prin univers

Mor fluturii
Și mor iubiri mărunte
Mor vise și speranțe
Mor clipe netrăite

Moare o epopee
De fluturi împietriți
din lungile războaie
a celor dezrobiți

Ei mor!
fluturii mor
într-o unică bătaie de aripă
Mor doar ca să înviem noi
Pentru încă o clipă

luni, 6 mai 2019

Sens invers timpului


Am 340 de ani
Şi nu mă simt bătrână
Sunt atât de tânără
În gânduri, în atitudine și în alură
De pildă, dimineața,
Când toată lumea doarme
Eu sunt acea copilă care
Cu părul răvașit și cu tălpile goale
Cu ochii colorați în stele
În iarba verde sare

Sunt primăvară în simțire
Căci toate degetele mele
Când simt mirese de zambile
Se înfierbântă și febrile
Mângâie grădina abia dezghețată
Iar pielea toată zgribulită
Tresaltă-nfrigurată dezbrăcată

Sunt vară în miros și în trăire
Cu marea ma-mbăiez
Și înmiresmată
Eu mă transform în ploaie
Și în scoică sărată
Ca o meduză
Mă unduiesc și mă transpar în apă

Sunt toamnă plângăcioasă
Când mă supăr
Și mai sughiț și lăcrimez
Și-aleg adeseori
Singură să-noptez
Dar emigrez apoi
În vise și în rime
Și timpul intră-n mine
Și mi-e bine

Apoi sunt iarnă
Rece și sublimă
Albă ca o lumină
Și mă pot ninge
Mă pot plânge
Mă pot prelinge
peste univers
În fulgi de diferite dimensiuni
Mai moale, ori de ce nu, mai intens

Am 340 de ani
Căci timpul ăsta mie nu mi-e împotrivă
Ci dimpotrivă
M-a învățat să îl iubesc
Să-l prețuiesc
Și să-l fentez
Întregul univers
Are un sens
Pe care eu, așa bătrână, îl străbat
Dintotdeauna invers

vineri, 19 aprilie 2019

Scrisoare inimii mele


Draga mea inimioară
Îți scriu din nou, pentru a mia oară
Vreau din nou să te sfătuiesc
Dar mi-este teamă să nu te rănesc

Ți-aduci aminte când neostenită
Băteai pentru un suflet
Și chiar și chinuită
Nu te puteai opri?

Eu te-am rugat să te gândești
Dacă tot sângele pe care îl pulsezi
Ajunge-n venele la care tu visezi
Mi-ai spus timid că ești îndrăgostită
De-acea ființa care
Prin visare
Îți creşte pulsul dintr-o respirare
Ca simți că energia pe care o consumi
Merge în universul celui ce tu admiri
Și că n-ai accepta, chiar și pentru o clipă,
Să nu bați pentru dânsul, așa cum ești tu, mică

I-ai dat și energie, i-ai dat și puls și sens
I-ai dat întreaga lume, întregul univers
I-ai dat voință, suflet şi i te-ai dat lui toată
Acum tu inimioara, ești cam debusolată
Că el trăiește bine, cu sângele din tine
Iar tu, mico, naivo, știi doar că nu ți-e bine
Știi că ți-e greu adesea să mai bați negreșit
Pentru un suflet care îți pare împietrit

Deci, dragă inimioară, te rog primordial
Să bați şi pentru tine,
Că-n această poveste, cu zmei, cu feţi şi zâne
Doar eu sunt pentru tine,
Singurul personaj și cel mai principal

joi, 18 aprilie 2019

Am obosit de-alergătură

 
Am obosit de-alergătură
De cântece morbide
Ascultate-n surdină
De oameni triști plângând pe străzi
De apocalipse zilnice
Văzute la televizor
De morți sinistre de copii
Ce atât de tare dor

Am obosit să plâng pentru uitare
Să caut doar în muncă alinare
Să plâng pentru suflete pierdute
Și pentru inimi împietrite
Am obosit să-ncerc să strig
Să fiu de nimeni auzit

Da, țara mea frumoasă,
Eu am cam obosit
și parcă și sclipirea ta
Îmi pare c-a orbit ...
Aș vrea să mă opresc,
Să odihnesc puțin
Apoi, fără oprire, în fața frumuseții tale
Din nou să mă înclin...

duminică, 14 aprilie 2019

Și ce ne-am face fără ...

 
Și ce ne-am face fără ...
Fără povesti nespuse
Nespuse, doar trăite
Și neîmpărtășite

Și ce ne-am face fără
Acele întâlniri...
Întâmplătoare
Și ce ne-am face fără...
Fără întâmplare
Și fără splendoare

Și ce ne-am face fără
Fără univers
Fără feerie
Fără bucurie
Și mai ales
Noi ce ne-am face dacă
Nimic din ce trăim
N-ar mai avea
Vreun sens...

Cadența pasului de sfânt


Și pasul meu bate cadența
Cadența timpului pierdut
Și ochiul meu taie speranta
Din zare înspre azimut

Si vocea mea-si recită muza
Născuta acum dintr-o visare
Scornește sunete hilare
De răzvrătiri și de membrane

Și inima bate intr-una
Ca intr-un perpetum cânt
E între cer și mare, luna
Firava plângere de sfânt

Și toate sunt un eu sălbatic
Trăind pe sol ori in eter
Sunt eu, străfulgerul prismatic
Al gândului lui Dumnezeu