Moartea iubirii

Simt că mă sting de dorul tău...
şi simt această depărtare
ca o menghină ce-mi strânge sufletul.
Stau în camera aceasta obscură
a gândurilor nemiloase şi negre
şi-mi simt lacrimile uscate
cum îmi tăie faţa ca nişte lame reci

Simt sfârşitul cum se apropie,
sfârşitul acestei iubiri nemaisimţite...
Se apropie şi eu mă împotrivesc
pentru că vreau să te iubesc infinit.
Simt oboseala aşteptărilor prelungite
cum îmi sfâşie trupul şi sufletul.

Simt moartea sentimentelor nepreţuite
şi mă uit neputincioasă cum se zbat
să mai supravieţuiască încă o clipă.
Mă doare plecarea firească a lor
şi întind mâinile să le prind, să le opresc
şi să le pun în locul lor cald din sufletul meu.

Dar e târziu, e noapte şi eşti plecat demult.
Si creierul şi inima şi sufletul meu,
toate se împotrivesc să le salveze.
Cât de mult te-am iubit şi cât am sperat
că iubirea pentru tine nu va muri...
Cum voi trăi eu fără iubirea pentru tine?