Unde să mai caut vindecarea ?

Sunt bolnavă azi, ca şi ieri, ca şi mâine
Şi caut alinarea acolo unde n-o pot găsi
Doar pentru că tu mi-ai spus, aproape că mi-ai promis
că timpul mă va vindeca...

Am alergat îngenucheată după tine
Până ce pieptul mi-a căzut pe pământul
Plin de colţuri împietrite şi de rădăcini uscate,
Genunchii mi-au sângerat, pielea s-a rupt...
Şi atunci pământul s-a înduplecat de mine
Şi m-a implorat să mă ridic
Pentru că el nu mă poate ajuta să-mi vindece durerea

Am zburat către tine, ameţitor de repede
Până ce pieptul meu a fost fulgerat
Şi a fost lovit de ploaia cu gheaţă
Pe care norii din jurul tău o aruncau către mine
Dar m-am împotrivit lor şi i-am împins
Până ce muşchii au cedat şi m-am scurs odată cu picăturile reci
Atunci vântul m-a implorat să plec pentru că el nu mă poate vindeca

Am intrat în marea nesfârşită, amară şi sărată
Şi m-am luptat cu valurile ca să ajung la zarea pe care pluteai
Dar ea şi-a trimis furtuna, peştii răpitori şi meduzele veninoase
Şi după ce m-a otrăvit şi m-a spintecat şi m-a înecat
m-a învelit în alge moi, verzi şi pline de viaţă
şi m-a legănat cântându-mi cel mai suav poem
dar mi-a mărturisit că nu mă poate vindeca

Apoi te-am urmărit până la cel mai îndepărtat foc :
Focul de nestins al soarelui şi m-am aruncat în el
El mi-a trimis raze orbitoare şi explozii extraordinare
Dar m-am împotrivit lor până ce pielea mi-a crăpat arzândă
Atunci soarelui i s-a făcut milă de mine, m-a mângâiat
Apoi mi-a chemat luna cea rece ca să-mi bandajeze rănile de foc
dar sufletul, cerându-şi iertare, mi-a spus că nu mi-l poate raface

Unde aş mai putea găsi alinarea ? Cum m-aş mai putea vindeca ?
Atunci mi-am amintit de singurul lucru pe care mi l-ai spus :
Ca timpul vindecă !
Şi m-am luat după tine, te-am urmărit în toate timpurile,
Te-am căutat în toate vieţile tale până ce te-am găsit aici
În viaţa aceasta!

Dar nemilosul timp, singurul element nemilos din tot universul
Nu m-a lăsat să lupt pentru tine, nu m-a lăsat să-ţi arăt iubirea mea
Plângând cu umilinţă l-am rugat să mă ducă la tine, ori să mă vindece de tine
Dar el – nemernicul - doar m-a biciuit cu secundele lui, cu orele lui
Şi cu toate unităţile lui de măsură inventate de fizicieni geniali
Mi-a arătat că-mi merit suferinţa şi că, de fiecare data când el va trece
Rănile mele se vor adânci, nu se vor vindeca:
- Eu nu vindec, eu nu te pot face să uiţi, eu doar te oblig să accepţi !