dă-mi un răgaz
ca să-mi întind aripile pe zăpada noastră
care a început să ningă din timpuri nemăsurate
întâi timid, ca un fluture abia ieșit din omidă
apoi vijelios ca o furtună de fulgi viscoliți
dă-mi un răgaz
ca să le scutur și să le spăl în puful moale al omătului
de toată greutatea nopților nevisate și a zilelor neîncepute
să colorez albul înghețat cu sclipirile colorate ale polenului
adunat cu atâta sârguință
da-mi un răgaz
ca să le aranjez, ca să le primenesc, ca să le redau strălucirea
cu care s-au născut și au crescut
apoi să le lipesc curate la locul lor
și să pot din nou să dansez desculță
printre florile înghețate de încă o iarnă
printre nestematele ascunse după țurțurii netopiți încă
da-mi un răgaz
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariul tău este important pentru mine!