Sunt pionierul propriei dureri
Mi-am inventat regrete și păreri
Le-am pus la catastif ca simple reguli
Și le-am urmat știind că sunt nereguli
Am inventat o proprie năzuință
Și am urmat-o plină de credință
M-am la închinat propria-mi icoană
Pictată cu trei lacrimi căzute dintr-o rană
Am vrut durere, iată am găsit-o
Mi-am fabricat-o, mi-am incolocit-o
În suflet, în simțire și în ligamente
Strângându-mi zilele-n regrete
Mi-am construit din ea o fixă barieră
Suind nefericirea la rang de carieră
Așa mi-am scris romanul durerilor pripite
Ele n-au existat, eu le-am pus în cuvinte
Și-n asta povestioară, la ce poți să mai speri
Decât c-ai să primești
Brevet de inventator al propriei dureri
FOARTE FRUMOS!!!astept poezia
RăspundețiȘtergereMi-ar trebui o muza. Poti sa-mi imprumuti pentru cateva minute muza ta ca sa ma inspire si pe mine? Si apoi ii spunem ca va fi pentru ea poezia. :)
RăspundețiȘtergere