Online

 

- Să ne imaginam că suntem intr-o poveste... o poveste pe care am început-o împreună.. in care eu sunt Crăiasa Zăpezilor, să zicem si tu...Regele Soare. Cat o sa reziste zăpada în bătaia soarelui?

Isi întinse picioarele mai bine in pat si-si aranja din nou laptopul pe genunchi. Ningea de câteva zile, iar geamurile erau pline de floricele înghețate, ca niște steluțe. Cat de delicate sunt, își spuse in gând și-și mută repede privirea de la ele din nou in monitor, așteptând răspunsul lui. Oare când o să ajung la Bucur ca să-mi cumpăr perdele - gândi, dar isi uita numaidecat gandul…pentru a cata oara?

- Mda, interesantă poveste ...o iubire imposibila ..ar spune multi. Dar nu si cei care se hrănesc cu povesti . Crăiasa Zăpezii s-a topit toata in bratele-raze ale Regelui Soare...fiindca demult, tare demult...era pe taramul Imparatului Gheata o pestera uriasa. Acolo in pestera aceea traia Craiasa Zapezii. Craiasa zapezii era ..o femeie foarte frumoasa, cu pielea aaaalllbaa ca laptele, avea ochii de culoarea smaraldului, iar parul... parul impletit intr-o coada imensa...
Craiasa cea cu pielea alba si ochii de smarald isi petrecea ziua in pestera cea mare plangand, in asteptarea Regelui Soarelui.. era intuneric si foarte frig ...lacrimile ei se transformau in țurțuri transparenți... degetele albe si firave impleteau toata ziulica camasi strălucitoare pentru Regele ce va fi venit...camasi usoare si pufoase ca fulgii de zapada...

- Imparatul Gheata o inchisese acolo, cu tot cu primavara ce nu mai putea veni niciodata...Regele Soare ar fi putut readuce primavara in tara ... (nu pot sa gasesc un nume pentru tara asta :), insa multe incercari il asteptau ...Imparatul Gheata era foarte puternic... brrrr

- In tara "fulgilor de nea"caci asa se numea imparatia ce acum era stapanita de Regele Gheata, incepura sa se auda zvonuri cum ca Regele Soare ar porni cu armata de raze ca s-o elibereze pe draga lui craiasa. Insa nimeni nu stia cand sau daca se va intampla lucrul acesta. Mai mult, unii mai carcotasi spuneau ca Regele Soare nici nu exista, ca e doar inchipuirea craiesei.. altii vorbeau ca l-ar fi si vazut... ce sa mai zic nimeni nu stia nimic.. dar toata lumea vorbea despre cei doi.."O, Doamne, a cazut internetul! O fi de la viscolul de afara?" Isi puse deoparte laptopul si-si lipi picioarele pe linoleulum rece. „Ar trebui sa-mi cumpar si un covor”, gandi. De cand murise sotul ei nu se mai putuse ingriji de casa. Isi aminti ca aruncase totul din casa intr-o zi in care nu mai suporta durerea si, desi trecusera aproape doi ani, nu reusise sa umple golurile ramase. Nici pe cele din casa, nici pe cele din suflet. Inchise laptopul si se baga inapoi in patul care se racise deja. Dupa cum viscolea afara in mod sigur in noaptea aceea internetul nu si-ar mai fi revenit. Adormi cu gândul la povestea începută si se visa o crăiasa intr-un peisaj călduros.Dimineata isi facu in scarba doua ochiuri si o cafea amara. Sorbi o gura, se stramba pana la lacrimi si porni calculatorul. Inainte, nu cu mult timp inainte, cu doar cativa ani, isi bea cafeaua cu sotul ei in pat,  si o bea cu mult zahar. Acum… toate gusturile i s-au schimbat complet. De pilda nu se mai poate atinge de cartofii prajiti pe care el ii pregatea cu cu fix jumatate de ora inainte de a se trezi ea si ii aducea in pat, impreuna cu cafeaua dulce si cu o chifla mereu proaspata. Inevitabil, ii veni aceeasi intrebare in minte: cum de erau mereu chiflele proaspete?
- Buna dimineata, Craiasa! Fie ca razele soarelui sa alunge din preajma ta negura si frigul. Apoi sa poata sa iti mangaie obrajii dragi.Zambi. Ce pacat ca el nu poate sa-i vada zambetul. Este atat de… Si ochii i se umplura de lacrimi. Lua ceasca de cafea si o arunca in perete, iar cafeaua se prelinse neagra si parca de data aceasta reusi sa lege o forma mai definita. „Oare a cata oara am aruncat cafeaua pe pereti?”, se intreba si crezu ca nu-si poate aminti. Dar se trezi ca incepu sa numere: „prima data dupa inmormantare, apoi… cand a venit mama sa-mi aduca acele acte, apoi dupa ce am alergat desculta pe strazi timp de mai bine de 12 ore. Acum ar fi a patra oara. As putea picta peretele in acest loc, cred ca ar iesi o opera de arta”.
- Draga Re.. si in capul meu este aglomeratie mare de ganduri..aceleasi intrebari pe care ti le pui tu mi le pun si eu..si la fel ca sub o hipnoza ma apropii de calculator si si totul se modifica: bataile inimii, respiratia plus o furnicatura neclara in stomac.
- De la ce vine Re?
- De la Regina mea…
- Eu nu mai pot fi regina nimanui…Se duse totusi pana in baie si lua mopul. Sterse cu grija cafeaua de pe jos, apoi admira forma nedefinita de pe perete. „Seamana cu un Soare, daaaa, este chiar un soare, un soare negru si …”
- Re..eu mi-as imagina cum iti mangai parul saten, cum cu o insistenta dramatica privesc in ochii tai verzi. Cum degetele mele, cu o fina atingera iti departeaza de pe frunte o suvita rebela. Doamne .. cata dragoste poate revarsa o femeie care simte povestile si acum in era computerului? Cu cata frenezie ar putea fi in stare sa iubeasca o femeie care-si doreste atata caldura si tandrete?
- Stii, mi-ar placea sa continuam povestea de aseara. Mi-a fost frig… Cred ca Regele Soare s-a lipit de peretele meu, dar nu a avut putere sa topeasca stelutele de pe geam, desi a trecut prin termopanele acestea. „Cred ca o sa le schimb candva si pe ele”, gandi si-si continua scrierea. Imi inchipui despre tine ca esti saten spre brunet, inalt... imi inchipui ca esti o persoana sportiva ... stiu, nu doar imi inchipui ca esti un suflet mare, plin de sensibilitate...imi inchipui ca poti tine o femeie in bratele tale in timp ce-i soptesti o poveste...o noapte intreaga, chiar o viata... imi inchipui ca poti merge pana la capatul pamantului ca sa aduci un strop de apa vie pentru iubita ta si ca poti sa te lupti cu Zmeul Zmeilor pentru iubirea ta...imi inchipui ca iubirea ta nu poate fi umbrita de niciun defect al persoanei de langa tine si ca nimic din ce spun altii nu-ti clinteste credinta in ea...ochii tai... nu pot fi decat negri si patrunzatori...
- Re.. joculetul asta al tau este si amuzant, dar si incitant.. vorbind cu tine...imi vin in minte cateva versuri din volumul de poezii al lui Iulian Tanase, Ingerotica. Din el am sa iti spun acum o strofa ce imi vine in minte: "tu.. esti cea mai..unica /si atat de ludica../ fireste deloc pudica/incat mi se pareca esti chiar hommoludens/ce-i complexeaza pe brugel, shagal si pe roubens / cu ale tale jocuri acrilice abstracte / si cu naturi moarte in uleiuri in pozitii ciudate ."

Simti cum i se aprind obrajii. Ce bine ca n-o poate vedea… Curand, foarte curand stia ca n-o sa mai fie online…