Si totuși…

Foto: Leonardo da Vinci - Studiu pe maini de femeie

Ne-am întâlnit,
nu prea demult
dar ne-am vorbit
Atât de mult…
Apoi,
pentru ca exista un “apoi”
Am plecat,
fără a privi înapoi
Cu ochii plecați,
Îngândurați
Copleșiți
Si totuși…
ți-aș fi dat gândul ca să mi-l asculți

Ne-am ascultat poveștile
Ne-am rezumat viețile
Din nemurire
Prin ne-grăire
Ne-am zugrăvit
Gândurile
Apoi, pentru ca a urmat un “apoi”
Am vrut să nu mă mai privești
Si totuși…
ți-as fi dat temerile ca să mi le strivești

Ne-am privit, ne-am lămurit
Că vederile
Si privirile
Ni s-au contopit
Ori ni s-au topit
Apoi, pentru că trebuia
Să apară apoi
Ne-am închis imaginile
In apusurile cerești
Si totuși…
ți-aș fi lăsat ochii să mi-i mai privești

Fără atingeri, fără păreri
Ne-am iubit, azi ca-ntr-un ieri
Acum, ca-ntr-un trecut
O clipă, ca într-un început
Dar, pentru ca trebuia un “dar”
ți-am interzis
să mă mai ajuți
Si totuși…
ți-as fi permis
ca într-un vis, mâna să mi-o săruți