sub pietre stau cocorii
striviți de cer și turle
le plâng în șoaptă norii
durerea printre surle
cu aripile-ntinse
cu ochii adânciți
se roagă cu voci stinse
la sfinții pângăriți
iarba nu le mai crește
cerul nu-i mai primește
pământul se-alungește
un pat le primenește
cocori bolnavi în suflet
tânjind după înalturi
prin tristul vostru zâmbet
spre rai vă croiți salturi
foto: Walter Crane (1845-1915) "sufletul meu este o barca"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariul tău este important pentru mine!