luni, 13 august 2012

Cocori striviţi



sub pietre stau cocorii
striviți de cer și turle
le plâng în șoaptă norii
durerea printre surle

cu aripile-ntinse
cu ochii adânciți
se roagă cu voci stinse
la sfinții pângăriți

iarba nu le mai crește
cerul nu-i mai primește
pământul se-alungește
un pat le primenește

cocori bolnavi în suflet
tânjind după înalturi
prin tristul vostru zâmbet
spre rai vă croiți salturi

foto: Walter Crane (1845-1915) "sufletul meu este o barca"



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentariul tău este important pentru mine!