Un tren a trecut printr-o haltă pustie
În mare viteză trăgând făr'să știe
Emoții și lacrimi de trist călător
Călcând fără milă și nepăsător
Și bietele-i roți mascate-n rugină
Cu greu s-au opus opririi dorite
Crezând că o beznă înșiră lumină
O crimă perfectă în suflet comite
Treci trenule, treci, cu reci urlete
O haltă pustie-i născută-n pustiu
Din mersul pe șinele-ți drepte, perfecte
De ce te-ai opri să schimbi un destin?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariul tău este important pentru mine!