miercuri, 1 august 2012

Un tren


Un tren a trecut printr-o haltă pustie
În mare viteză trăgând făr'să știe
Emoții și lacrimi de trist călător
Călcând fără milă și nepăsător

Și bietele-i roți mascate-n rugină
Cu greu s-au opus opririi dorite
Crezând că o beznă înșiră lumină
O crimă perfectă în suflet comite

Treci trenule, treci, cu reci urlete
O haltă pustie-i născută-n pustiu
Din mersul pe șinele-ți drepte, perfecte
De ce te-ai opri să schimbi un destin?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentariul tău este important pentru mine!