Cred în iubire ca într-un talisman:
când în genunchi prin mlaştini
mă zbat să nu m-afund,
iubirea pentru tine mă scoate la liman...
Cred în iubire ca într-un anotimp:
când munţii cu zăpadă m-aruncă-n avalanșă
luptându-mă o gură de-oxigen să prind,
Iubirea mea mă scoate de sub nămeți la timp...
Cred în iubire ca în Dumnezeu
Când diavolii mă ispitesc
Și pașii mei se-mpotmolesc
Iubirea mea mă scoate din tot ceea ce-i greu
Cred în iubirea ce pentru tine s-a născut
Și de aceea tot ceea ce-ți dau
E totul, tot ceea ce am!
Este nemărginirea și universul însuși în al sau început!
O.P., esti, intr-adevar, o maestra a poeziei de dragoste! Felicitari!
RăspundețiȘtergereFoarte frumoasa poezie. Numai buna pentru inceputul anului. La multi ani! :)
RăspundețiȘtergere