vineri, 23 ianuarie 2015

Un simplu muritor


Nu vreau să-ți mai vorbesc despre ființă
Acea ființă-nvăluită în al tristeții fum apăsător 
Te-ar încărca poate peste putință
Te-ar transforma din zeu în simplu muritor 

Știu, dragul meu, ca ziulica toată 
Preocupat de transformarea mea devii 
Ești ca un cobai alergând-ntr-o roată 
Sperând că într-o zi liber vei fi 

Tristețea mea credeam că-n tine se-nfingea
Ca ghearele-ascuțite de fiare otrăvite 
Iar  plânsul meu deseori reușea 
Un zbor să il transforme în aripi istovite

Nu-ți mai vorbesc de mine și-aproape c-ai uitat 
Când veselia mea parcă viață-ți dădea 
Când am ales să plec, lăsându-te-ntristat
Știam că-n viața ta în curând va fi ea 

Acum nu vreau să-ți mai vorbesc de mine
Credeam că-n trupul tău se-aude pulsul meu
Deci lasă-mă să plec, rămâi cu bine
Acum ești simplu muritor, nu al meu zeu

Un comentariu:

  1. Luceafarul Antracit24 ianuarie 2015, 20:20

    ...si uite cum un zeu poate deveni muritor. Iar daca a devenit muritor, isi poate lua si el papucii ca orice muritor.

    RăspundețiȘtergere

Comentariul tău este important pentru mine!