Nu vreau să-ți mai vorbesc despre ființă
Acea ființă-nvăluită în al tristeții fum apăsător
Te-ar încărca poate peste putință
Te-ar transforma din zeu în simplu muritor
Știu, dragul meu, ca ziulica toată
Preocupat de transformarea mea devii
Ești ca un cobai alergând-ntr-o roată
Sperând că într-o zi liber vei fi
Tristețea mea credeam că-n tine se-nfingea
Ca ghearele-ascuțite de fiare otrăvite
Iar plânsul meu deseori reușea
Un zbor să il transforme în aripi istovite
Nu-ți mai vorbesc de mine și-aproape c-ai uitat
Când veselia mea parcă viață-ți dădea
Când am ales să plec, lăsându-te-ntristat
Știam că-n viața ta în curând va fi ea
Acum nu vreau să-ți mai vorbesc de mine
Credeam că-n trupul tău se-aude pulsul meu
Deci lasă-mă să plec, rămâi cu bine
Acum ești simplu muritor, nu al meu zeu
...si uite cum un zeu poate deveni muritor. Iar daca a devenit muritor, isi poate lua si el papucii ca orice muritor.
RăspundețiȘtergere