marți, 27 ianuarie 2015

Negru pe alb



Îmi ceri dovezi, nu vorbe 
De parcă vorbele mele 
N-ar putea fi acele mici pergamente
Pe care le faci sul și le vâri în liniște 
Pe rafturile sufletului, printre manuscrisele învechite 

Îmi vrei faptele și nu promisiunile
De parcă visele mele în care tu ești
Personajul principal 
N-ar putea fi subiectul unui 
Roman inspirat de dragoste 
Pe care l-ai citi pana la plângere 

Îmi vrei trupul și nu sufletul
De parcă respirația mea
Nu ți-ar putea umple pieptul 
Cu senzații incredibile de împlinire 
Atât cât să-ți simți inima
Bătând pentru alta ființa 

Vrei totul scris cu negru pe alb 
De parcă poeziile mele 
Ți-ar fi scrise cu cerneală roșie
Și nu cu buricele degetelor 
Din care îmi picură
Iubirea pentru tine 

2 comentarii:

  1. Ash Hali Salam Danam27 ianuarie 2015, 09:09

    O poezie acida, scrisa intr-un ritm alert si bazata pe o rima alba, ca un fel de ultima sansa pe care i-o acorzi iubitului virtual: ii spui negru pe alb ca ori isi baga mintile in cap, ori are papucii la usa....

    RăspundețiȘtergere
  2. Mai mult ca perfect!Felicitari!

    RăspundețiȘtergere

Comentariul tău este important pentru mine!