Îmi ceri dovezi, nu vorbe
De parcă vorbele mele
N-ar putea fi acele mici pergamente
Pe care le faci sul și le vâri în liniște
Pe rafturile sufletului, printre manuscrisele învechite
Îmi vrei faptele și nu promisiunile
De parcă visele mele în care tu ești
Personajul principal
N-ar putea fi subiectul unui
Roman inspirat de dragoste
Pe care l-ai citi pana la plângere
Îmi vrei trupul și nu sufletul
De parcă respirația mea
Nu ți-ar putea umple pieptul
Cu senzații incredibile de împlinire
Atât cât să-ți simți inima
Bătând pentru alta ființa
Vrei totul scris cu negru pe alb
De parcă poeziile mele
Ți-ar fi scrise cu cerneală roșie
Și nu cu buricele degetelor
Din care îmi picură
Iubirea pentru tine
O poezie acida, scrisa intr-un ritm alert si bazata pe o rima alba, ca un fel de ultima sansa pe care i-o acorzi iubitului virtual: ii spui negru pe alb ca ori isi baga mintile in cap, ori are papucii la usa....
RăspundețiȘtergereMai mult ca perfect!Felicitari!
RăspundețiȘtergere