duminică, 4 ianuarie 2015

Așteptare

Nici nu știu prea bine ce aștept?!
Întinsă pe-o saltea închid ochii și tac
Nu plâng, ar fi prea simplu,
Dar scormonesc febril 
Prin suflet căutând tot ceea ce-i steril.

Tac! 
Peste puterile mele o fac!
Ochii închiși nu m-ajută să uit 
Ci doar să renasc din puțin în mai mult 
Și ce dacă nu plâng?
În suflet nu-mi încape tot ceea ce strâng...

Nu poți să-mi vezi ochii. 
Culoarea lor e schimbătoare:
Acum sunt cer, mâine sunt mare,
Iar trupul îmi alunecă din orice îmbrățișare
Fără ca eu să vreau
Așa că stau!

Am crescut din propria carapace 
Și am prins rădăcini în ea
Unde să plec? De ce să plec?
Închid totul și aștept...

Un comentariu:

  1. Mesajul poeziei se poate rezuma in ultimele doua versuri, fiind evidenta resemnarea in fata disperarii din dragoste.
    Fara indoiala, poeta Oti stapaneste cel mai bine acest gen de poezie, as numi-o anti-eclectica.

    RăspundețiȘtergere

Comentariul tău este important pentru mine!